- sãlbátic
- adj. m., s. m., pl. sãlbátici; f. sg. sãlbáticã, pl. sãlbátice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… … Dicționar Român
sălbăticesc — SĂLBĂTIC//ÉSC sălbăticesceáscă (sălbăticescéşti) Care este caracteristic pentru sălbatici; de sălbatic. /sălbatic + suf. sălbăticescesc Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
barbar — BARBÁR, Ă, barbari, e, s.m. şi f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci şi de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (şi la sg.) persoană care făcea… … Dicționar Român
sălbătici — SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. refl. (Despre plantaţii, terenuri etc.) A se părăgini. 3. refl. (Despre locuri, ţinuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. refl. (Despre oameni) A … Dicționar Român
sălbăticiune — SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s.f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăieşte izolată, retrasă, departe de oameni şi de civilizaţie. 2. Loc sau ţinut sălbatic, pustiu; starea unui ţinut sălbatic. [var.: (pop.)… … Dicționar Român
mistreţ — MISTRÉŢ, EÁŢĂ, mistreţi, e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreţ (şi substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici şi cu caninii… … Dicționar Român
sălbăticie — SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s.f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însuşire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ♢ loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a… … Dicționar Român
porc — BĂŞINA PÓRCULUI s. v. buretele cerbilor. Trimis de siveco, 24.03.2008. Sursa: Sinonime IARBA PÓRCULUI s. v. brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime MĂRUL PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de… … Dicționar Român
primitiv — PRIMITÍV, Ă, primitivi, e, adj. 1. – Din perioada de la începutul societăţii umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni şi despre manifestările… … Dicționar Român
pădureţ — PĂDURÉŢ, EÁŢĂ, pădureţi, e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creşte în pădure sau într un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureţ (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ♢ expr. A se sătura… … Dicționar Român